De obicei acest gen de literatură nu prea mă atrage, mai ales, având în vedere colecţia în cadrul căreia a apărut acest roman – chic-lit. Am cumpărat cartea deoarece era la reduceri, iar eu mă simţeam în plin avânt prin ograda reducerilor substanţiale de la editură, aşa că am hotărât să-mi încerc norocul. Cartea am terminat-o de citit azi-noapte, folosind-o mai mult ca o supapă pentru „Arhipelagul Gulag”, roman ce mă face să mă încrunt şi să oftez în timp ce-l citesc – lucru ce începe să arate ciudat faţă de străini.
Revenind la „Ca$ual” de Oksana Robski, pot spune că nu a fost totuşi fără rost ieşirea în ograda literaturii pentru femei, oricât de misogină mi s-ar părea această afirmaţie(adică literatură pentru femei, de parcă femeile ar fi prea proaste pentru literatura normală; oricum sunt cărţi lejere ce implică multe cumpărături de obicei).
Romanul evocă sentimente puternic familiare pentru cei din estul Europei după 1989-1991, parcă semănând uşor cu serialul rusesc „Brigada”(dacă ar fi fost văzut din prisma femeilor, cel puţin).
Romanul se vrea povestea unui fragment din viaţa autoarei, o „nouveau riche” a Rusiei post-comuniste căreia îi este soţul asasinat la puţină vreme după ce află că o înşeală, iar după acest eveniment ajunge să aibă grijă de amanta însărcinată a soţului, de şoferul rănit al soţului şi să conceapă noi idei de afaceri.
Mi-a plăcut faptul că totul este evocat în carte cu o lejeritate ce îmi aduce oarecum aminte de mine – adulterul, asasinetele şi viaţa lipsită de sens şi direcţie a tuturor celor prezentaţi.
Autoarei, deşi face parte din acest cerc, nu-i este jenă să ia în derâdere fin modul de viaţă al acestei noi pături de bogaţi a Rusiei, arătând de unde vin banii şi cum se risipesc ei în vâltoarea pasiunilor fără ţintă atât a oligarhilor, cât şi a femeilor ce încearcă să-şi facă un rost prin prinderea în capcană a acestor oligarhi.
Este oarecum interesant faptul că autoarea scriind la persoana întâi încearcă accese de feminism , accese ce nu prea sunt dorite de către ruşi în general, ei având aceeaşi părere despre acest fenomen ca şi românii – un fel de bau-bau al feminităţii şi al controlului exercitat de către bărbat asupra femeii.
Spuneam că este reconfortant modul cum sunt povestite întâmplările nu prin diminuarea faptelor, ci prin aceea că este menit a se arăta că acesta era(şă probabil, încă este) traiul acelor din aceste cercuri şi că nimic din ceea ce este povestit nu este extraordinar în această realitate.
Romanul nu este extraordinar, dar este uşor de citit şi este realist, având atât momente de amuzament, cat şi de dezamăgire cruntă sau panică.
Sfârşitul este surprinzător şi nu foarte reconfortant din multe puncte de vedere, dar trebuie să ţinem minte că şi atunci când e vorba de literatură uşoară, ruşii nu pot face rabat la felul lor de a fi sau la realitatea înconjurătoare. Aşa că să nu vă aşteptaţi la un final de Hollywood, dar nici la unul foarte lacrimogen(mai ales din cauza stilului de a povesti).
Oricum merită efortul de a fi citit mai mult decât multe dintre aşa-zisele minunăţii vest-europene cu care suntem îndopaţi şi care ne fac să credem că autorul a descoperit cine ştie ce diamant al gândirii..
Revenind la „Ca$ual” de Oksana Robski, pot spune că nu a fost totuşi fără rost ieşirea în ograda literaturii pentru femei, oricât de misogină mi s-ar părea această afirmaţie(adică literatură pentru femei, de parcă femeile ar fi prea proaste pentru literatura normală; oricum sunt cărţi lejere ce implică multe cumpărături de obicei).
Romanul evocă sentimente puternic familiare pentru cei din estul Europei după 1989-1991, parcă semănând uşor cu serialul rusesc „Brigada”(dacă ar fi fost văzut din prisma femeilor, cel puţin).
Romanul se vrea povestea unui fragment din viaţa autoarei, o „nouveau riche” a Rusiei post-comuniste căreia îi este soţul asasinat la puţină vreme după ce află că o înşeală, iar după acest eveniment ajunge să aibă grijă de amanta însărcinată a soţului, de şoferul rănit al soţului şi să conceapă noi idei de afaceri.
Mi-a plăcut faptul că totul este evocat în carte cu o lejeritate ce îmi aduce oarecum aminte de mine – adulterul, asasinetele şi viaţa lipsită de sens şi direcţie a tuturor celor prezentaţi.
Autoarei, deşi face parte din acest cerc, nu-i este jenă să ia în derâdere fin modul de viaţă al acestei noi pături de bogaţi a Rusiei, arătând de unde vin banii şi cum se risipesc ei în vâltoarea pasiunilor fără ţintă atât a oligarhilor, cât şi a femeilor ce încearcă să-şi facă un rost prin prinderea în capcană a acestor oligarhi.
Este oarecum interesant faptul că autoarea scriind la persoana întâi încearcă accese de feminism , accese ce nu prea sunt dorite de către ruşi în general, ei având aceeaşi părere despre acest fenomen ca şi românii – un fel de bau-bau al feminităţii şi al controlului exercitat de către bărbat asupra femeii.
Spuneam că este reconfortant modul cum sunt povestite întâmplările nu prin diminuarea faptelor, ci prin aceea că este menit a se arăta că acesta era(şă probabil, încă este) traiul acelor din aceste cercuri şi că nimic din ceea ce este povestit nu este extraordinar în această realitate.
Romanul nu este extraordinar, dar este uşor de citit şi este realist, având atât momente de amuzament, cat şi de dezamăgire cruntă sau panică.
Sfârşitul este surprinzător şi nu foarte reconfortant din multe puncte de vedere, dar trebuie să ţinem minte că şi atunci când e vorba de literatură uşoară, ruşii nu pot face rabat la felul lor de a fi sau la realitatea înconjurătoare. Aşa că să nu vă aşteptaţi la un final de Hollywood, dar nici la unul foarte lacrimogen(mai ales din cauza stilului de a povesti).
Oricum merită efortul de a fi citit mai mult decât multe dintre aşa-zisele minunăţii vest-europene cu care suntem îndopaţi şi care ne fac să credem că autorul a descoperit cine ştie ce diamant al gândirii..
