Monday, January 13, 2014

Mă simt verde

Avusei multe de rezolvat, iar greul începe de abia de acum, dar m-am plictisit să mă mişc ca o moluscă leguminoasă. Dap, îmi vin multe idei ca asta când stau prea mult eu cu mine însămi.

Primăvara a venit şi, între două duşuri reci de a dat radetu’ cu căldura după noi şi la sfârşitul lui aprilie, comunitarii mei blănoşi de lângă bloc şi staţiile de metrou şi ratb s-au întins ca mâţele la căldură şi dorm nemişcaţi cu o limbuţă roz iţindu-se pe boticurile pufoase. Ce aş vrea să stau şi eu, aşa ca ei, somnoroasă şi încălzită de soare fără nicio grijă în lume. Ştiu că de fapt nu e deloc aşa, dar mi-ar plăcea să cred această minciunică şi chiar o cred atunci când aştept mijlocul de transport în comun şi mă uit cu jind la leneşii aceştia somnoroşi. Îmi amintesc cum doar cu câteva săptămâni în urmă îi vedeam stând încolăciţi şi cu boticurile vârâte în codiţe şi, pentru a se încălzi, lipiţi unul de celălalt pe lângă mult-prea-schimbatele noastre borduri care nu ţin nici de cald şi nici foamea nu astâmpără.

Revenind..acum tot ce aş vrea e să mă întind cu capul pe burtica căţelului şi să mă încălzesc la soare, aşa cum făceam în copilărie. :D

Am lipsit atât încât am pierdut apariţia unei teme noi. Ştiu că nu e cine ştie ce, dar mă plictisisem crunt de faţa blogului. Nu înţeleg dorinţa de limitare şi constanţă. Printre altele mă enervează şi când toţi stilişti te freacă la melodie, spunându-ţi că trebuie să ai un stil al tău, care să te definească şi pe care să-l porţi mereu(prin alegerea hainelor, evident). Sincer nu găsesc (aproape) nimic mai groaznic ca într-o viaţă obişnuită să te mai şi porţi/îmbraci/simţi mereu la fel sau aproximativ la fel.

Apropo de asta, nu pot înţelege femeile care simt nevoia să se cocoaţe pe cuie de 10 cm zilnic, deşi au de mers şi îşi fac praf picioarele, doar pentru a se simţi sexi şi apreciate. Nu, nu mă refer la pitzipoance care se mută dintr-o masină în alta, dar şi aşa nu înţeleg autoflagelarea aceasta. Ştiu că bărbaţilor dacă nu le desenezi o harta pe care să arăţi organele tale sexuale şi faptul că eşti femeie – lucru reprezentat, desigur, de lipsa de haine – ei nu se pot prinde că:

1. eşti femeie

2. la naiba, chiar eşti o femeie atrăgătoare/frumoasă

3. eşti o fiinţă umană, dar şi sexuală…

dar, cum ziceam, nu reuşesc să înţeleg de ce femeile se încăpăţânează în problema aceasta. Nu e o critică, dar am văzut efectele torturii şi nu sunt deloc plăcute.

Masculi în călduri pe străzi(păcat că nu port o lopată cu mine – le-aş face un serviciu şi le-aş da-o pentru a-şi săpa groapa în care şi-ar…), certuri incredibile şi delicioase, dar epuizante, mai mult din punctul de vedere al timpului şi costume scoase direct din paginile revistelor.

Apropo de asta, a dat febra cumpărăturilor online peste mine nu din nou, ci iarăşi. De ţoale şi cărţi sunt foarte mulţumită, urmează ultima redută a bijuteriilor, dar aceasta trebuie să mai aştepte.

Nu pot înţelege de ce unele edituri/magazine de haine nu au nişte siteuri puse la punct(unele n-au deloc :evil: ). Pierd foarte mult. Nimic nu e mai plăcut decât o pauză virtuală prin magazine şi dorinţe limitate de un buget aproape leşinat, dar expandabil la nevoie.


0 comments:

Post a Comment